Nastere naturală vs. cezariană

DE REŢINUT!

Dacă te întrebi ce fel de naștere să alegi, răspunsurile cele mai pertinente nu le vei primi de la noi sau de la alte mame, ci de la medicul care îți urmărește sarcina.

Dacă ar fi să facem un sondaj în rândul unui grup de mame, vom constata că cel puțin una dintre ele a adus pe lume un bebeluș prin operația de cezariană. De fapt, aproximativ o treime din toți copiii se nasc astăzi prin cezariană. Unele intervenții chirurgicale sunt planificate (elective), în timp ce altele se fac după ce travaliul a început deja (de urgență).

Alegerea tipului de naștere

Dacă te întrebi ce fel de naștere să alegi, răspunsurile cele mai pertinente nu le vei primi de la noi sau de la alte mame, ci de la medicul care îți urmărește sarcina. Indiferent de argumentele pro sau contra care pot fi aduse ambelor tipuri de naștere, fiecare femeie este unică, are propriile necesități, pe care doar un medic le poate cunoaște. În final, importantă este siguranța și sănătatea mamei și a copilului, astfel că nu putem spune că există o opțiune universal corectă sau una greșită.

Operația de cezariană planificată sau electivă: medicii pot programa operația de cezariană dacă aceasta este considerată mai sigură decât nașterea vaginală din motive medicale, de exemplu în cazul sarcinii cu gemeni, a unui bebeluș mare, a poziționării incorecte a fătului, probleme medicale ale mamei, cum ar fi hipertensiunea arterială, bolile de inimă sau diabetul.

Operația de cezariană de urgență: în timpul nașterii naturale pot intervenii situații limită care necesită intervenții de urgență, caz în care se impune realizarea operației de cezariană. De obicei, cezariana se impune atunci când travaliul nu progresează normal, fătul este în dificultate sau există alte probleme îngrijorătoare, cum ar fi abruptia placentară sau un cordon ombilical care pune probleme. O astfel de operație de urgență poate salva viața mamei și a copilul ei.

Multe viitoare mame au tendința de a compara cezariana cu nașterea vaginală (care este deseori denumită „naștere naturală”, deși acest termen este depășit și ușor înșelător, deoarece toate metodele de naștere sunt procese naturale). Din acest motiv, este necesar să înțelegi care sunt caracteristicile fiecărui tip de naștere.

Procedura: cezariana versul nașterea vaginală

În timpul unei nașteri vaginale, mama va experimenta travaliul pe măsură ce colul ei se dilată. Contracțiile uterine, care se simt ca niște crampe menstruale foarte puternice, mișcă capul bebelușului spre deschiderea vaginală. Unele femei optează un tip de anestezie epidurală, în timp ce altele nu folosesc medicamente sau analgezice. Travaliul și nașterea pot dura 12 până la 14 ore pentru mamele aflate la prima sarcină, în timp ce pentru cele care au mai născut, travaliul poate dura mai puțin. Cel mai probabil, îți vei putea ține pruncul în brațe la scurt timp după nașterea vaginală.

Operației de cezariană, pe de altă parte, durează de obicei aproximativ 45 de minute (bebelușul iese din burtică în primele 10 până la 15 minute). Marea majoritate a operațiilor de cezariană sunt efectuate în timp ce mama este trează, însă supusă unei anestezii puternice datorită căreia nu simte durere în partea inferioară a corpului. Operația în sine nu este dureroasă (mulțumită anesteziei), însă este posibil ca mama să resimtă presiune și o senzație destul de ciudată atunci când bebelușul este scos din burtă.

În sala de operație, medicul face o incizie chiar deasupra liniei bikinilor, în peretele abdomenului. O altă incizie se face în peretele uterului prin care este scos bebelușul. Apoi medicii taie cordonul ombilical, îndepărtează placenta și închid incizia. Cu excepția rarelor cazuri în care pot apărea complicații, îl vei putea auzi pe bebeluș imediat ce s-a născut și vei putea să-l ții în brațe la scurt timp după ce operația se încheie.

Recuperare și vindecare: cezariană vs. naștere vaginală

Timpul de recuperare este dificil de prezis, deoarece femeile experimentează niveluri diferite de durere post-operatorie. Majoritatea mamelor stau în spital 24-48 de ore după nașterea vaginală. Efectele secundare postpartum includ sângerări vaginale, crampe, umflături, durere și multe altele. Noile mame ar trebui să se menajeze cât mai mult în primele săptămâni după naștere.

După cezariană, efectele secundare tind să fie mai severe. Este posibil să ai o ușoară senzație de greață și să te simți slăbită în prima zi, iar tusea, strănutul și râsul îți pot provoca durere. După aproximativ o zi, vei fi încurajată să te ridici și să te deplasezi, ceea ce este important pentru a preveni acumularea lichidului în plămâni, pentru a stimula circulația și pentru a sprijini digestia. Cel mai probabil, vei putea merge acasă în 3-4 zile, după ce medicul va îndepărta cusăturile (suturile se vor dizolva singure). Vei primi o rețetă pentru medicamente împotriva durerii și recomandarea de a te odihni cât mai mult pe parcursul următoarelor săptămâni. Deși durerea va persista pentru o vreme, cel mai probabil îți vei putea relua vechile obiceiuri în aproximativ 4-6 săptămâni.

Complicații: secțiunea C vs. nașterea vaginală

În cazul unei naștere naturală, femeia poate suferi așa numitele lacrimi perineale sau poate avea nevoie de o epiziotomie – o tăietură făcută pentru a mări deschiderea vaginală. Aceste complicații necesită adesea cusături și pot provoca dureri semnificative. De asemenea, problemele cu controlul vezicii urinare sunt posibile și după naștere, la fel și prolapsul de organe pelvine (apare atunci când slăbesc mușchii și ligamentele care susțin organele pelvine ale femeii, făcându-le să alunece de la locul lor. Organele care pot fi implicate atunci când apare un prolaps pelvian includ: vezica urinară, uretra, uterul, vaginul, intestinul subțire și rectul). Totuși, un aspect pozitiv al nașterii vaginale este că bebelușii expuși la bacterii în canalul nașterii au sistemul imunitar deja stimulat.  

În ceea ce privește riscurile operației de cezariană, potențialele complicații materne includ infecții ale mucoasei uterine și ale inciziei; sângerări excesive sau hemoragii; leziuni ale vezicii urinare sau ale intestinului în timpul intervenției chirurgicale; reacții negative la anestezie; probleme cauzate de cheaguri de sânge, cum ar fi tromboza venoasă profundă (TVP) și embolia pulmonară. Femeile care au avut anterior operații de cezariană riscă, de asemenea, ruperea uterului, care poate provoca sângerări care pun viața în pericol.

Tu cum alegi să naști? Hai pe contul de Facebook pentru a dezbate subiectul împreună cu alte mămici!

Produse recomandate

Like
Close
© Copyright 2021 Toate drepturile rezervate.
Close